CUM SĂ-MI PĂSTREZ SĂMÂNŢA BĂRBĂŢIEI

Cum să-mi păstrez sămânţa bărbăţiei,

Să nu se piardă-n timp, fără virtute

Şi în ţărâna patimilor slute

Ce s-au predat de-a pururi agoniei?

Ştiam secretul care să m-ajute:

Să nu trădez arcanul veşniciei,

Ca cei răpiţi din liniştea chiliei

Ce-au fost zvârliţi la şoimi de pe redute.

În crunt dezmăţ şi-mperecheri deşarte

Mi-am divulgat misteru-ntr-un sfârşit

Şi am avut de-aceleaşi chinuri parte

Încătuşând fiinţa-n asfinţit.

Am îmbrăcat cămaşa pentru moarte,

Legat la ochi, prin spaţii prigonit.

(2004 - sonet nepublicat în volum)