ADRIAN MUNTEANU - Sonetoterapie 297 - Brașov, cimitirul eroilor din prim...

SONETOTERAPIE 297

-text și interpretarea autorului -

BRAȘOV, cimitirul eroilor din primul război mondial

                              

 

Cernite cruci. Un mucegai ca floarea

Pe malul pietrei care-n iarbă tace.

Salcâmi din veac aştern o carapace

Pe gardul scund ce şi-a pierdut culoarea.

 

Ion şi Franz şi Kiss dorm în hamace

De trişti paingi. Un glonţ le-a scris paloarea

Pe ochii lor, albaştrii ca cicoarea,

Şi-n pieptul tânăr ce-a iubit tenace.

 

Bing, bang, la Groaveri clopotul alină

Tăcerea lor, al celor duşi din veac,

Chemând tăcute buze la hodină

 

Şi izvodind durerilor un leac.

Aproape, brazii gem, să ne aţină

Uitarea grea prelinsă pe-un hogeac.

ADRIAN MUNTEANU - Sonetoterapie 296 - Aici o casă, dincolo o vale

SONETOTERAPIE 296

-text și interpretarea autorului -

AICI O CASĂ, DINCOLO O VALE

 

                              antisonet 12

 

 

Aici o casă, dincolo o vale,

Poteci sub neaua strânsă-n primăvară.

Lumina serii-nvăluie, precară,      

Blăniţa oii sure din ocoale.

 

Nu dai un câine zgribulit afară,

Nici porcul gras de câteva ocale.

Din botul vacii curg cleioase bale

Visând că viaţa nu-i aşa amară.

 

Patronul vilei nu ştie să strângă

Ban lângă ban, în cameră-i prea cald.

Aburi molâi o vrabie alungă

 

Cu ochii ei de-nviorat smarld.

Ne dă cafea o chelneră nătângă.

Un steag uitat îşi flutură un fald.

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU - Sonetoterapie 295 - Cum am trecut prin năluciri de clipe

SONETOTERAPIE 295

-text și interpretarea autorului -

CUM AM TRECUT PRIN NĂLUCIRI DE CLIPE

 

           DEX 9  adjuraţie s, rugăminte insistentă, implorare

 

 

Cum am trecut prin năluciri de clipe,

Fără prigoana ochiului şi-a gurii,

Ca duhul cel de taină al pădurii

Pe crengi de brad culcând subţiri aripe?

 

În trunchiul greu, strânsorile nervurii

Au pus căznit nevrednice risipe

Şi lemnul blând s-a nevoit să ţipe

Smulgând din cer neliniştea arsurii.

 

Ca El mă plec. Cu palme-mpreunate,

Chem mâna ta şi pasul călător

Să-mi dea aroma serilor uitate

 

De trupul cald şi-adesea temător.

Fără de tine-n gând, străin de toate,

N-aş mai călca pe mări, triumfător.