SONETOTERAPIE 259
- text și interpretarea autorului -
NICIUN FIR DE IARBĂ
Pe care drum, iubito, va pătrunde
Înveşnicirea humei ce-mpreună
Aroma clipei, proaspătă şi bună,
Cu-n sterp pârâu ce-ntr-un pustiu se-ascunde?
De-ar fi o piatră calea să îmi spună,
Rostogolindu-şi forma-n zări imunde,
Aş pârjoli pădurea, să inunde
Conturul umbrei ce nu vrea s-apună.
Am ferecat o patimă ce doare
Şi bozul spaimei tainic l-am plivit.
Năvalnic vânt l-am prefăcut în boare.
Ce s-a sfârşit se pierde-n nesfârşit.
Ţi-am aşternut grădină la picioare,
Dar niciun fir de iarbă n-ai strivit.