PREA STRÂMT E LOCUL!

           Prea strâmt e locu-n camera trăirii!

         Abia-mi pot duce mâna către gură.

         Ochi reci din storuri liniştea mi-o fură

         Şi vaietul a gâtuit zefirii.

        Doar până către ziduri se îndură
        Să se întindă-n umbră trandafirii.
        Reci şovăieli în tainele privirii
        Îmi sfâşie nădejdile cu ură.

        Prăfoase molii rod brocart de vise
        Şi carii au pătruns în gândul mut,
        Să-nceţoşeze ploapele deschise.

        Cu greu ridic opaiţul de lut,
        Sparg geamul cuştii, cu mişcări decise
        Şi sorb răcoarea mărilor, tăcut.