SONETOTERAPIE 294
-text și interpretarea autorului -
NISIP ȘI AUR
Ce râuri nu ţi-au dat lucind sărutul,
Desferecând izvoarele din mină?
Ce duh viclean nu a râvnit să vină
În umbra ta, ursindu-ţi începutul?
Care aripă zveltă de albină
Nu şi-a întins în necuprins avutul,
Ca să frământe-n pătimire lutul
Ce te-a-nălţat pe tine drept regină?
Ce răzvrătiri de vânt se scurg în floare
Sporind luminii magicu-i contur?
Când ţi-am atins a buzelor răcoare
S-au năruit palatele-mprejur
Şi-o lacrimă prelinsă la picioare
A prefăcut nisipu-n aur pur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu