ÎN JURUL CASEI

În jurul casei semăn o virtute,
Desţelenesc pământul ars de soare,
Îi fac din iarba zorilor covoare,
Rugându-mă de ploaie s-o ajute.

O văd cum creşte şi ar vrea să zboare,
Spre-ndepărtate drumuri neştiute.
Îi cer să stea, dar vorbele-mi sunt mute,
Strivind pe buze searbădă licoare.

O simt. Se zbate-n pragul agoniei.
Îi dau pe tavă tot ce i-am promis,
Dar rodul gliei nu o mai îmbie

Și-aripa clipei nu s-a mai deschis.
Izbindu-se de zidul veşniciei
Se încovoaie trupul ei, ucis.

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

joi, 3 decembrie 2020

SONETOTERAPIE 263

- text și interpretarea autorului -

NU MĂ CITI!

Nu mă citi! Timpul zăbavnic fuge.

Am încercat să-ncătuşez clipita,

S-opresc pe-un verb privirea ta, grăbita,

Dar zborul ei necugetat distruge.

Nu-ţi mai lăsa pe un sonet smerita

Şi limpedea răbdare care suge

Torenţi de duh ce-s gata să înjuge

Trăpaşul tău ce şi-a rănit copita.

Mai bine-aruncă hăţul şi zăbala

Şi sari în şea când zări se-mpotrivesc!

Învinge-n goana vremilor migala

De-a zăbovi la osul părintesc.

Ridică vâsla, leapădă sfiala!

Eu mai rămân. Să tac şi să trudesc.