ADRIAN MUNTEANU - Sonetoterapie 264 - În jurul casei

SONETOTERAPIE 264

- text și interpretarea autorului -

ÎN JURUL CASEI

 

În jurul casei semăn o virtute,

Desţelenesc pământul ars de soare,

Îi fac din iarba zorilor covoare,

Rugându-mă de ploaie s-o ajute.

 

O văd cum creşte şi ar vrea să zboare,

Spre-ndepărtate drumuri neştiute.

Îi cer să stea, dar vorbele-mi sunt mute,

Strivind pe buze searbădă licoare.

 

O simt. Se zbate-n pragul agoniei.

Îi dau pe tavă tot ce i-am promis,

Dar rodul gliei nu o mai îmbie

 

Și-aripa clipei nu s-a mai deschis.

Izbindu-se de zidul veşniciei

Se încovoaie trupul ei, ucis.

 

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)