SONETOTERAPIE 282
- text și interpretarea autorului -
CE VEI AVEA DE ÎMI UCIZI SUFLAREA
la Psalmul 30
Ce vei avea de îmi ucizi suflarea,
De mă pogori în lutul care-nghite?
Rămân în noi fruntarii amuţite
Ce-mi spulberă între vecii chemarea.
Ai milă, Doamne! între căi zidite
Cu flori de câmp, albastre cum e marea,
Prefă-mi jelirea surdă şi visarea
În muşchi jilav sub tălpile zdrelite!
Când binele îl vântur în risipă
Şi biciul îl slobod pentru un fleac,
Când ţintuiesc alicea în aripă
Fără să dau lovitului vreun leac,
Mânia Lui durează doar o clipă
Dar îndurarea Lui o am în veac.
("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu