SĂLBATICĂ NĂLUCĂ

Sălbatică nălucă-i amintirea

Acelor clipe flămânzind prin vreme

Şi ţintuite-n trupul care geme,

Târât prin gări, să-şi vândă putrezirea.

Ce am făcut să mă dezbar de creme

Mânjind cu spaime gestul şi privirea?

Ce am rostit ca să ascund uimirea

Rămasă-n joc de false teoreme?

Încă mai trec printre zidiri străine.

Pe străzi murdare visul cade mut.

Din zeci de taine una mă reţine

La umbra ei cu zbor necunoscut:

Cum să înving în lupta mea cu mine,

Cum să-ntremez picioarele-mi de lut?