Brașov, Junii ( Aruncarea în ţol)

Ecou prelung se-nalţă dimpreună

Cu zborul pânzei ce ascunde faţa

Bărbatului, cel sechestrat în piaţa

Cu Juni ce-aşteaptă clipa să apună.

I-a apărut sub piele viu roşeaţa,

Ca o sclipire leneşă de lună,

Când surla-n Şchei neobosită sună

Şi braţe-aruncă în înalturi viaţa.

Descătuşare din adânc de glasuri,

Iar trupul vine-n iureş spre pământ

Şi face-n ţolul sprijinit popasuri

Ca să îşi ia din nou spre cer avânt.

Uimit presimt, după alerte ceasuri,

Că va ieşi din alb cearşaf un sfânt.