SONETOTERAPIE 277
- text și interpretarea autorului -
Brașov, Junii - Hora Junilor
Oricât ar fi de-nflăcărat avântul,
Nu saltă-n seva vântului şi-a zării
Piciorul smuls din platoşa uitării,
Ca să apese răzvrătit pământul.
Abia desprinşi din înălţimea scării,
Cu calul murg ce şi-a oprit frământul,
De mâini s-au prins şi-a amuţit cuvântul
Pe iarba-naltă-n marginea cărării.
Un cerc solar, o linişte trufaşă,
O ţintuire-n sângeratul prund
Din centrul lumii-n alba ei cămaşă.
Ritmări solemne rosturi vechi ascund.
În timpul scurs, vecia nărăvaşă
Înnoadă punţi, să inspirăm profund.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu