SONETOTERAPIE 265
- text și interpretarea autorului -
SPRE PIEPTUL URII
Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata,
Să-i ţintuiesc sălbatica grimasă,
Iar buza flască pe-ndoieli apasă.
În cercuri strâmbe se întinde pata.
Se pierde-n mine liniştea rămasă
Şi fibra-mi slabă n-a primit răsplata.
Veninul strâns a ofilit agata
Ce înflorea în seri târzii acasă.
Pe braţul gol vedenii reci se plimbă
Şi fiara spaimei iese din desiş.
Simt gust sălciu şi otrăvit pe limbă,
Coasa de bronz s-a frânt la seceriş.
Ascunsa umbră-n sabie îşi schimbă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu